sâmbătă, 17 septembrie 2016

Am făcut-o și pe asta!



In primul an de facultate descoperi multe, multe lucruri despre tine si despre cei din jur. Cu 2 stagii de practica in urma, am zis ca ar fi cazul sa fac si unul in orasul meu natal. Desi eram in vacanta am fost convinsa ca nu-mi strica deloc sa fac practica intr-o noua redactie. Am gandit foarte bine, cred eu. Am sa rezum in cateva cuvinte ce a insemnat experienta mea la o taleviziune din Botosani.
La inceput am intrat in redactie, timida si usor surprinsa. La birouri erau doar 2 oameni, mai precis 2 cameramani. Vazandu-mi fata, probabil, mi-au spus imediat ca urmeaza sa vina redactorul sef, domna director, dar si reporterii. In cel mai scurt timp, toate scaunele erau ocupate. Vad ca se ia imediat o agenda si redactorul sef incepe sa se enumere cine, cu cine merge si unde, subiectele, timpul si alte detalii. Ma simteam cumva in plus, insa, toti ma priveau ca pe o colega. Am mers inca din prima zi pe teren. Nu eram prima data pusa in aceasta situatie, insa a fost altceva. Ma gandeam la ce e mai rau, evident...Nu e deloc usor sa mergi pe strada cu microfonul in mana. Atragi priviri si reactii, uneori, ciudate. Dupa ce ne-am intors la redactie am scris stirile, subiectele din ziua respectiva. Eram foarte curioasa. Program nou pe calculator, videoclipuri, insert-uri, vox-uri, minute, secunde, nume, persoane si multe alte lucruri de care trebuia sa am grija. Inca de la prima stire scrisa am primit laude. Eram bucuroasa! Va dati seama cum am venit a doua zi la Somax? Da, eram prima si de data asta. Subiecte noi, din nou pe teren, din nou stiri, alte persoane si alte experinte. Am fost reporter, am luat vox-uri pe strada, am scris stiri. Iubesc sa fac asta si as repeta oricand experinta. Timp de 3 saptamani, nu am regretat niciodata ca am ales sa fac practica in timpul vacantei. Am vazut si lucrurile din spatele unei emisii. Cate camere, cate microfoane, unde e prim-planul... De asemenea, am stat de vorba si cu baietii de la montaj si mi-au explicat cum stau lucrurile de fapt. Mi-am vazut stirile pe site si la televizor si cred ca asta a fost cea mai mare satisfactie a mea. Este minunat sa vezi ca milioane de oameni se informeaza despre anumite subiecte si datorita tie!

marți, 13 septembrie 2016

A fost prima și poate ultima...?!

A fost musai sa povestesc cum a fost primul meu stagiu de practică. Uite ce s-a întâmplat acolo pe scurt. Hai, că a fost drăguț...

Orice experinta pe care o traiesti in facultate are frumusetea ei.  Am descoperit asta o data cu primul meu stagiu de practica. A fost o perioada minunata si acum, cand vorbesc despre asta, o amintire draga mie. Am efectuat stagiul de practica in hipermarketurile Cora Bucuresti, in perioada  21.10.2015-10.11.2015, in cadrul proiectului „Parteneri in angajare-Stagii de praactica pentru studenti”.  In toata aceasta perioada s-au adunat 90 de ore de praactica in domeniul Marketing, cu diferite tematici, stabilite de tutorele nostru de practica. In cateva randuri o sa rezum intreaga mea experinta: lucruri descoperite, iar apoi invatate.
           La inceput am fost o multitudine de persoane. Am cunoscut oameni din diverse domenii de la care am avut ce sa invat. In primele zile am inceput sa cunoastem compania si sa relationam cu tot personalul. Am descoperit, incetul cu incetul, fiecare departament si serviciu din cadrul companiei. Am inceput sa inteleg modul de organizare, cum sunt impartite sarcinile, dar si ce fel de colaborari exista. Totul parea foarte interesant, si din acest motiv, cu totii voiam sa afla ce se intampla in spate, acolo unde exista toata marfa pe care noi o vedem la rafturi.  Asa am ajuns a intelegem etapele parcurse de produse de la intrarea in magazin pana la vanzare. Dupa ce am descoperit cum ajung acestea in rafturile magazinului Cora, era momentul sa aflam ce inseamna promotia. Am cunoscut si totodata am inteles modalitatile de desfasurare a campaniilor promotionale ale hypermarketurilor. Cu aceasta ocazie am analizat modul in care sunt realizate cataloagele promotionale, de la produse, pozare, descriere produs, pana la pret si altele. Am avut ocazia sa vedem si sa dam o mana de ajutor practic la realiarea catalogului. La DECO, caci asa se numeste departamentul unde se fac brosurile am lucrat cot la cot cu oamenii de acolo si am vazut si cum se ajunge la design-ul final al unei pagini promotionale din catalogul cu prodese ale magazinului. Plimbandu-ne printre rafturi, vitrine, raioane, urmatorul lucru care urma sa il studiem era comportamentul clientilor, atitudinea lor fata de produse, ce cumpara, ce preferinte au, ce gandesc despre hypermarketul unde isi fac cumparaturile si ce ar schimba ei la Cora. Nu a fost deloc usor sa aflam aceste lucruri. Desi aveam destule chestionare si intrebari, oamenii nu erau foarte dornici sa ne raspunda. Probabil, nici noi, practicantii nu aveam destul curaj. Dupa cateva refuzuri, am aflat profilul clientilor si de  asemenea, profilul acestora. Au fost multe lucruri wow, dar cel si cel mai mult mi-au placut oamenii. E minunat sa ii studiezi si chiar sa ii descoperi.
            Asadar, practica mea la magazinul Cora a fost o experinta minunata si cu siguranta o amintire memorabila din primul an de facultate. O data cu aceasta perioada mi-am dat seama ca marketing-ul presupune mult mai multe lucruri. Aspecte ce nu sunt cunoscute si nu pot fi descoperite de oricine. Stagiul de practica la Cora m-a ajutat din mai multe puncte de vedere. Am devenit mai sociabila, mi-am imbogatit cultura generala, am vazut ce inseamna o campanie promotionala, am intrat in contact cu diverse persoane din diverse departamente ale hypermarketului si nu in ultimul rand, am acumulat experinta.

p.s. Am uitat sa spun că primeam sandwich-uri, apa, suc, cafea și...a fost un stagiu plătit.

Concluzia: A fost prima si poate ultima experinta in marketing...





joi, 1 septembrie 2016

Nu e ceea ce pare!

Tocmai ai terminat clasa a 12-a si abia astepti sa ajungi la facultate?! Ei bine, nu fi asa entuziasmat! Te gandesti ca o sa scapi de cicalelile parintilor, de ora fixa când trebuie sa fii acasa, de masa de pranz obligatorie si de fetele comune ale oamenilor din orasul natal? Stai linistit, de aceste lucruri iti va fi dor, mai tarziu.

Scriu aceste rânduri, deoarece fix in urma cu un an asteptam entuziasmata sa plec la facultate si "inevitabilul" s-a produs. Schimbarea asta, cu mersul la facultate, e minunata! Altfel nu am avea cum sa evoluam, cum sa cunoastem alte persoane si cum sa iesim din zona noastra de confort.

E minunat sa fii student, crede-ma pe cuvant! Partea rea, totusi, exista! Nu te astepta sa intalnesti doar persoane de incredere, doar locuri minunate si ajutor din toate partile. Nu, acolo esti doar tu. Tu iti gatesti, tu iti faci patul, tu te trezesti sau nu sa mergi la facultate. Totul depinde doar de tine! Nu mai poti da vina pe nimeni!

Facultatea nu e ceea ce pare! Da, e normal sa crezi ca o sa te distrezi si o sa inveti in paralel, dar asta nu e tot! Vor aparea responsabilitati si situatii delicate când mama nu raspunde la telefon si trebuie sa stii sa iesi tu singur cu fruntea sus!

Acum un an eram atat de incantata ca voi incepe facultatea! Acum, lucrurile stau putin diferit...

Concluzie: Viitor student, fii optimist si curajos! Adevarata viata acum incepe!





marți, 9 august 2016

Da, ești mamă și nu e normal să fii obosită!

Am găsit de curand un articol semnat scarymommy.com si nu am fost in totalitate de acord cu ce e acolo. Stiu, sa fii mama nu e usor, dar nu e imposibil. Probabil de asta cunosc atat de multi copii fericiti alaturi de mamici implinite. 

M-a indignat foarte tare ca se adreseaza exclusiv "mamicilor care nu mai rezista". Ce-o fi asta? Da, stiu, sunt mamici care se plang ca e greu, ca are colici, ca ii ies dintisorii, dar nu am intalnit pana acum nicio mama care ar fi fost dispusa sa renunte la puiul ei pentru ca nu mai rezista. Despre ce e vorba?

"Buna, draga mama. Ce mai faci? Si vreau sa imi raspunzi sincer. Imi spui ca esti bine, dar eu pot vedea ca nu esti. Este in regula. Nici eu nu sunt bine."

De ce ne simtim mai bine atunci cand mai sunt si altii in situatia noastra? Poate pentru ca nu suntem destul de puternici sa trecem peste cu zambetul pe buze si cautam consolare din partea acelor persoane care SURPRIZA, sunt exact ca noi.

"Stiu, stiu... a avea grija de tine este inca un lucru pe care trebuie sa il adaugi la lista ta lunga cu sarcini zilnice... Si cum sa ai grija de tine cand exista atatea suflete care se bazeaza pe tine si asteapta ca tu sa ai grija de ele? Te simti lipsita de putere. "

Aici nu stiu ce sa zic, insa cred ca puiul tau s-ar bucura atat de tare daca te-ar vedea putin aranjata si din ce in ce mai frumoasa.

"Ai dreptate cand spui ca te simti folosita... pentru ca fix asa esti."
Folosita!? Intr-o zi puiul de om, iti va multumi pentru tot ce ai facut pentru el. Nu, nu esti folosita! Sunt sigura ca el daca ar avea destula putere te-ar ajuta cu mare, mare drag.

In sfarsit ceva cu care sunt de acord :"Crede-ma cand spun ca si copiii tai au nevoie ca tu sa faci asta, sa iti iei o pauza. Ei au nevoie ca mama lor sa nu se simta obosita, folosita. Ei au nevoie de o mama plina de iubire si energie. Ei au nevoie de o mama care sa petreaca putin timp de una singura si apoi sa se bucure ca este inapoi acasa."

 "Asa ca, draga mama, fa o pauza si bucura-te de putin timp de una singura."- cu asta as putea incheia acest mic articol si eu sau altfel spus: Esti mama, dar nu e normal sa fii obosita mereu!

P.s: Sper sa nu ma răzgândesc cand ma vad pusa in fata faptului implinit. :)




duminică, 31 iulie 2016

Chiar poți?

Inevitabil, m-am intrebat pana acum, cum pot sa trec atat de greu sau atat de usor peste anumite lucruri care se intampla in viata asta. E tare ciudat ca niciodata nu m-am gandit ca peste unele nu poti trece,dar asa e! Poti avea in minte un lucru, o persoana, o situatie, zile, saptamani, luni sau chiar ani intregi. Chiar daca vrei, nu ai cum sa scapi de ele. Inima hotaraste, nu mintea. Ne incapatanam adesea sa trecem peste orice, sa o luam de la capat, sa fie altfel, sa fim fericiti, desi in suflet nu e chiar asa. Ne incapatanam si atat, poate unora le iese, la suprafata, insa mai tarziu au si mai mult de suferit.

Cred ca nimic din viata asta nu este intamplator. Totul are un scop. Daca pana acum te-ai gandit ca esti singur si poate nu ai facut ce trebuie in unele situatii, stai linistit nu esti singurul si cu siguranta, treci peste asta. Mai greu, mai usor, cu totii am avut situatii mai dificile, insa tot ce conteaza este sa fim noi cu noi bine. Impacati cu ceea ce am facut sau cu ceea ce urmeaza sa facem.

Mai cred ca daca te gandesti la o persoana sa o cauti. Nu te gandi daca e fata sau baiat, daca ii faci rau sau bine, daca doare sau nu. Caut-o, daca asta simti! Dai un semn daca asta te ajuta sa te simti impacat cu tine.Ca si situatiile sau lucrurile din viata asta, unii oameni ne raman in suflet, desi poate  te-ai intersectat de 2 ori in viata asta cu ei.

Am intalnit oameni care pot trece peste orice. Asta oare inseamna ca sunt puternici sau ca au trecut prin atat de multe situatii nu tocmai fericite si din acest motiv au ajuns asa? Nu stiu daca sa ii admir, sa ii imit sau chiar sa le pun intrebari pentru a afla cat mai multe despre ei. Orice ar fi, oamenii hotarasc cum si in ce fel isi gasesc resursele pentru a merge mai departe indiferent de ce se intampla.

Chiar poti trece asa usor peste orice?


Concluzie: 

Situatiile din viata ta depind de tine. Oamenii vin si pleaca. Faptele te definesc. Tu esti cel mai in masura sa alegi ce vrei cu adevarat sa faci!

joi, 28 iulie 2016

Nu-mi doresc asta!

 Acum cred cu tarie ca o relatie, dincolo de iubire, se bazeaza pe comunicare, respect si incredere. Asadar, tu, barbate, uite ce cred eu ca nu si-ar dori o femeie in relatia cu tine.

Nu-mi doresc:
-sa nu-mi vorbesti
-sa nu ma alinti
-sa uiti ce iti spun
-sa fii atent la altele cand vorbesc cu tine
-sa adormi fara sa ma iei in brate
-sa tipi la mine cand iti spun ca  ma deranjeaza ceva
-sa nu dai importanta lucrurilor la care tin
-sa imi faci o surpriza doar la o data anume
-sa stam tacuti ore in sir
-sa nu ma provoci intelectual
-sa imi spui "te iubesc" fara sa arati
-sa imi reprosezi lucruri pe care si tu le faci
-sa lasi toate responsabilitatile in grija mea
-sa fiu pe ultimul loc
-sa astepti mereu ca doar eu sa te trezesc dimineata cu un sarut
 -sa iti fac de mancare de cate ori vrei
-sa inteleg lucruri pe care nu mi le explici
-sa accept miciuna
-sa fiu langa tine doar cand ai nevoie

Concluzie: O relatie intre doi oameni nu se bazeaza doar pe iubire!
                 Fă ce simți! :)


duminică, 24 iulie 2016

Sunt moartă după ei!

      

Sa iti spun un secret! Când eram mica fugeam de acasa la baieti mai mici decat mine pentru a avea grija de ei! Nu sunt moarta dupa baieti, daca asta ai inteles pana acum, ci dupa copilasi. Pur si simplu ii ador. Da, imi plac foarte mult chiar si când fac pipi pe ei, chiar si când plang in hohote, dar mai ales când se joaca si sunt fericiti.
Inca de la o varsta frageda duceam copii in brate, urcam si coboram scarile casei cu ei. Din aceasta cauza m-am si imbolnavit, dar pentru mine nu a contat. Chiar si dupa ce am iesit din spital duceam copiii in brate, imparteam bombonele cu ei si mai presus de toate ii îngrijeam ca proprii copii.
  

       Iubirea pentru copii este din ce in ce mai puternica. De aceea, am ales sa fac in perioada aceasta o activitate dedicata copiilor, pe care sigur o stii!

De ce sunt moarta dupa ei?

Sincer, nu stiu nici eu raspunsul. Ii iubesc pur si simplu. Nu cred ca pentru iubire trebuie sa existe vreun motiv anume. Iubirea e si gata. Iubirea o simti si nu mai ai nevoie de alte explicatii.


Concluzie: Copiii trebuie iubiti si atat! (din iubire vin toate celelalte lucruri)